Când a aflat de moartea lui Păunescu, perversul de pe Tîrgu Ocna juca tenis în capătul străzii. Reporterul nostru l-a apostat cu un carneţel şi i-a luat câteva declaraţii la cald.
REPORTERUL: Îl regreţi pe Adrian Păunescu?
Perversul: Eu nu regret nimic. Dacă ar fi să mă nasc din nou, la fel aş face. Deşi nu mi se pare normal să mă nasc din nou, eu m-am chinuit foarte mult timp să fac antebraţul ăsta. Cum ar fi să o iau acum de la început?
REPORTERUL: Când ai citit prima poezie de Păunescu?
Perversul: Eu nu citesc poezii, pentru că nu-mi plac băieţii. În cel mai rău caz scriu poezii, mi s-a întâmplat de câteva ori, după nişte bătăi.
REPORTERUL: Păi voi de ce scrieţi poezii, ca să vă certaţi?
Perversul: Nu, nu să vă spun cum a fost. Eu veneam de la tenis şi când am ajuns acasă, tata era pe jos, îl bătea, şi mama la fel. Atunci am început să zic: “Enigmatici şi cuminţi,/ Terminându-şi rostul lor,/Lângă noi se sting şi mor,/Dragii noştri, dragi părinţi.” Dumneavoastră, în locul meu, ce-aţi fi făcut?
REPORTERUL: Ei mi-au spus altceva, că poezia e a lui Păunescu.
Perversul: Da, da ascultaţi-mă. Soră-mea a făcut un copil, s-a îndrăgostit cu un băiat şi au făcut amândoi un copil. Copilul a crescut între timp şi a aflat de la televizor că poezia asta a scris-o Păunescu. Atunci i-am luat direct la bătaie.
Acum 5 ani
0 lovituri:
Trimiteți un comentariu